Description

Pe peretele camerei în care dormeam, aveam un tablou din acelea pictate pe sticlă, de meșteri populari care cutrierau satele copilăriei mele… cuvintele scrise pe bucata aceea de sticlă, pe care le-am citit mereu, conștient sau nu, în serile și diminețile copilăriei mele și uneori, noaptea, când o rază de lună lumina cuvintele care mi s-au întipărit în minte pentru totdeauna:

Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. (Prov.23:26).

Pe parcursul unei vieți tumultoase, ale cărei valuri m-au făcut să locuiesc în două continente, mi-am dat seama că atât eu cât și semenii mei avem cu toții o problemă de inimă. Un doctor care mi-a examinat inima, mi-a spus că „am un murmur” la inimă. I-am replicat că nu trebuie s-o bage în seamă, că inima mi-a murmurat toată viața mea. Nu i-a plăcut ba una ba alta.

Oamenii trăiesc nu doar cu murmuratul nemulțumit al inimii lor, dar uneori trăiesc în areale geografice diferite de cele în care și-au trimis sau lăsat inima. E tare greu să trăiești printre oameni fără inimă.

Inima creștinului este ca o cetate sub asediu. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu ne învață:

Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. (Prov. 4:23).

Motivul pentru care am scris paginile acestei cărți este să încurajez pe toți frații mei în Domnul să aibă grijă de inima și mintea lor, să le păzească în aceste zile grele ale vremurilor din urmă.