Între zâmbet și suspin

12.00$

Am scris aceste rânduri şi în speranţa că unele din povestirile sau frazele acestei cărţi vor sluji predicatorilor sau altor vorbitori publici, făcându-le vorbirea mai colorată şi mai accesibilă ascultătorilor lor, prin forţa de neegalat a ilustraţiilor.

Compare
Category:

Description

În salonul unui spital se găseau doi bolnav. Unul din ei, care suferea cumplit din pricina plămânilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicală la fereastra salonului, unde, sprijinit de perete, trebuia să stea în picioare

mai bine de o jumătate de oră. În acest timp încerca să descrie cele văzute pe fereastră colegului său de suferinţă, un bărbat paralizat, ţintuit la pat. Privea pe fereastră şi-i descria plastic cum primăvara punea stăpânire peste parcul din apropiere. Zarzării erau în floare, iar păpădiile presărau galbenul lor regal peste verdele mătăsos al ierbii fragede. Un vânt molatec unduia pletele unor îndrăgostiţi care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastră a lacului pluteau nuferii unor lebede maiestuoase …

Zilele treceau parcă mai uşor, şi paralizatul aştepta acum cu înfrigurare ziua următoare, când va auzi din nou cât de minunată este lumea de afară. Încet cu încetul, dorinţa de a trăi se trezea din nou în el. Simţea un nou freamăt de viaţă în oasele lui imobile, cu fiecare nouă descriere a frumuseţii de afară.

Într-o noapte îngrozitoare, ochii săi spre lume, omul bolnav de plămâni, a început să tuşească înfiorător. Mâna sa imobilă n-a putut apăsa butonul de alarmă.

Spre dimineaţă, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. I-a venit o idee. A cerut sorei să-l mute în patul de lângă fereastră.Cu sforţări supraomeneşti a reuşit să se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastră să vadă un crâmpei măcar din lumea de afară descrisă atât de minunat de colegul său de suferinţă.

În fața ferestrei era un perete mare și gol.

 

Am adunat de-a lungul anilor aceste întâmplări pe care unele le-am trăit, altele le-am auzit, altele le-am citit. Pe toate însă le-am folosit mereu în predicile mele, pentru că ele nu sunt decât imagini văzute prin fereastra lumii, imagini care zugrăvesc o realitate de dincolo de fire, din lumea mirifică a lui Dumnezeu. Fie un zâmbet, fie un suspin născut din cititul acestor rânduri este răsplata muncii mele, şi o nouă speranţă în mai bine şi mai frumos a sufletului iubitor de adevăr.